Lacrimi in ploaie

O sfârșit de toamnă, ierni, primăvară îmbibată cu noroi,
Sezoane sezoniere! Te iubesc și tu laudă
Să îmi împachetez inima și creierul
De la un giulgiu vaporos și de la un mormânt vag.
În această mare câmpie unde se joacă vreme rece,
În cazul în care, prin nopți lungi, vantul se îmbată,
Sufletul meu mai bine decât în ​​timpul reînnoirii călduroase
Va deschide larg aripile de corb.
Nimic nu este mai dulce inima plină de lucruri funerare,
Și asupra căruia, de mult timp, coboară înghețurile,
O sezoane palide, reginele climatului nostru,
Că aspectul permanent al întunericului tău palid,

Dacă nu, într-o noapte fără lună, două sau două,
Să scape durerea pe un pat periculos.
Nu am uitat, vecinul orașului,
Casa noastră albă, mică, dar liniștită;
Plasterul său Pomona și vechea Venus
Într-o pădure grozavă care își ascunde membrele goale,
Și soarele, seara, picurând și superb,
Cine, în spatele ferestrei în care se rupea cu frânghia,
Pacat, ochiul deschis in cerul curios,
Contemplați mesele noastre lungi și tăcute,
Răspândind pe scară largă frumoasele sale lumânări
Pe fața de masă frugală și perdele serge
Slujitorul cu inima mare de care erai gelos,
Și cine își doarme somnul sub o peluză umilă,
Ar trebui să-i aducem niște flori.
Morții, cei săraci morți, suferă mari dureri,
Și când lovesc octombrie, prădător de copaci vechi,
Vântul său melancolic în jurul marmurei,
Desigur, trebuie să-i găsească pe cei vii nerecunoscători,
Să doarmă, așa cum o fac, călduros în cearceafurile lor,
În timp ce devorat de vise negre,
Fără un bedmate, fără a vorbi bine,
Vechile schelete congelate lucrate de vierme,
Se simt ca zăpada de iarnă
Și fluxul secolului, fără prieteni sau familie
Înlocuiți resturile care atârnau de la poarta lor.
Când jurnalul fluieră și cântă, dacă seara,
Liniștită, pe scaun am văzut-o așezată jos,
Dacă într-o noapte albastră rece, în decembrie,
Am găsit-o ascunsă într-un colț al camerei mele,
Serios, și venind din fundul patului său veșnic
Pentru a expune copilul crescut de la ochiul său matern,
Ce aș putea spune acestui suflet evlavios,
Văzând lacrimile care cad din pleoapa ei goală?